cunoasterea

Etapele cunoasterii:

PROBABIL CA ESTE. (primul contact cu obiectul)

ESTE. (prezenta obiectului ne releva anumite proprietati care ne confirma existenta sa)

CE? (incercam sa definim obiectul)

DE CE? (deja cunoastem partea reala a obiectului, trebuie insa sa abstractizam si ne

intrebam care este sensul obiectului; concluzia TREBUIE sa fie generala, si

anume – NU ARE NICI UN SENS, altfel procesul de cunoastere e intrerupt)

CUM AR FI DACA...? (pentru ca obiectul nu are nici un sens, incercam sa cautam

situatii in care prezenta sa ar avea sens)

CINE? (existenta unor situatii, contexte in care integram obiectul ne face sa ne gandim

daca aceste situatii sunt prin ele insele sau isi trag existenta de la un creator

imaterial)

NU ! (numarul de ipoteze in privinta acestui creator este nelimitat din cauza lipsei

unor dovezi concrete, singura solutie este negatia absoluta a tot ce exista si mai

ales NU EXISTA, procedeu prin care rezolvam problema divinitatii)

E U . (concluzia – realizam ca nu putem cunoaste nimic din ceea ce este exterior noua

si ne orientam asupra propriului nostru univers, aceasta etapa este o prelungire

a negatiei care ne-a indreptat spre singurul lucru ce e atat de evident incat

nu-l putem nega: abisul din noi)

DA... (imediat dupa ce recunoastem universul propriu, vom incepe sa il analizam si in

mod inevitabil in foarte scurt timp vom vedea Adevarul. Daca la scara generala

este evident ca nu exista adevar, la scara personala el exista, chiar si intelegerea

afirmatiei “nu exista adevar” reprezinta un adevar propriu, pe care il voi numi

adevar subiectiv. Cunoasterea adevarului nu dureaza insa decat cateva clipe,

deci tot procesul de cunoastere isi manifesta punctul culminant in aceasta

etapa)

PROBABIL CA DA... (sau POST-CUNOASTEREA)

(daca in momentul intelegerii universului propriu si a

adevarului subiectiv, acesta din urma este o idee, el se

va transforma imediat intr-un sentiment. Vom fi constienti

ca l-am vazut dar nu ni-l vom aminti si pentru ca procesul

de cunoastere este ireversibil ne vom petrece restul vietii

incercand sa-l regasim. Este imposibil insa sa mai gasesti

puterea psihica necesara pentru a intelege)

CUNOASTERE = proces ireversibil care duce la revelarea universului propriu. De cele mai multe ori cunoasterea (care este un proces ce ar trebui sa se concentreze exclusiv spre interior) este intrerupta inainte de negare, ceea ce face ca aceasta sa nu-si atinga scopul, ci din contra sa sporeasca iluzia lumii exterioare. Cunoasterea nu este completa decat dupa depasirea tuturor etapelor.