Filosofia viitorului va incepe atunci cand nu va mai fi timp destul pentru trecut. Deja se pare ca nu mai este, la fel de rau este insa ca avem tot timpul pentru prezent si mai ales pentru acea parte a prezentului care e rastignita si pe cale sa devina trecut. Viitorul nu inseamna urmatorii 20 - 30 - 40 -50 de ani, atat cat vor mai dura mizerabilele noastre vieti. VIITORUL INCEPE LA LINIA ORIZONTULUI. In functie de acest detaliu trebuie aranjat totul. Nu va indreptati privirea catre cel care, cu zgomot asurzitor, porneste catre viitor. Priviti-l pe cel care a ajuns acolo fara a se misca. Acela stie. Acela a ajuns prea departe inainte de a porni si acum se odihneste. Caci cel care a venit de nicaieri nu trebuie sa se intoarca acasa. Imparatia sa este peste tot, in veci - eternul repaos. Lipsa unei destinatii lasa drumul liber. Lipsa miscarii lasa praful sa se aseze si drumul devine clar.
Va spun: nu cautati sensul existentei in iubire. E ca si cand, in mijlocul unei cumplite furtuni pe mare, credeti ca va salvati trecand de pe o corabie pe alta. Iubirea nu implica transcendenta, asa cum implica ura sincera. Sensul existentei este inevitabil plasat dincolo de moarte, izolat de orice urme temporale (amintiri - constiinta - asteptari). Lasati iubirea sa zboare, nu va tineti de ea in speranta ca va va duce undeva. Suntem prea grei pentru a pluti.
Nu exista o alta posibilitate de a intelege in afara de A SIMTI dreptatea ce zace in nimic.
sâmbătă, 25 august 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu