miercuri, 18 iulie 2007

Limonada No.3

Text absurd, la care au participat mai multe persoane, ceva in genul metodei "cadavru minunat" a suprarealistilor. :D Concluzia textului este excelent surprinsa in intrebarea finala.

Blocul din marmelada neagra, violenta, plutea ca un nor si mirosea parasute spanzurate pe cer. Iar magarii suavi si calmi sectionau ochii astronatului medieval in pivnita. Atunci sobolanul zglobiu iesi pe poarta a noua invartindu-se ca o vaca-titirez si ucise un bou care juca sah cu cometa, rontaind coloane vertebrale si vomitand buretele viteaz peste uterele gri. Angoasa diavolului l-a speriat pe astronaut in timp ce Maria darama Colosseumul. Maria rade cu scarba in gama Do Major iar veveritele se descompun in copaci suspendati de semiluna cu cataifuri mov si eclere verzi. Si restul e tacere...

...Dar nu orice fel de tacere, ci sangele pianistului schizofrenic, al carui dulap constipat diseca pisica fara cap (dar cu o chelie apetisanta). In jurul orei 25 a inceput sa ploua cu broaste semi-metafizice si cocosate. De atunci tot ce era invizibil si indivizibil s-a vazut si s-a divizat in zece vaci nebune si decalate de vortexul generat cu tristete de catre domnul Spatiu-Timp Imputitdegeneratprafdepusca si apoi a fost inghitit de al lor ciclon suprarealist care circula cu ceasul prin fumul intestinului gros strangulat de spleen-ul post-modern. Ah, tu, lustra patetico-depresiva si maniaca, prostitueaza-te! Lumina ca senzatie motorie se plimba cu bicicleta surda peste oceanul inghetat de Mos Craciun si tot mulge cele 7 radical din 2 rate sinucigase. Craniul plin de sloganuri gen “Flower-Power” se caca grandios peste materia cenusie din canalul nr.#2...In 88,(8) minute au venit, au plecat si apoi au spus. Iar eu am raspuns: “Delfinul cu fata de om s-a inecat! Timpul trece, ceasul ramane, ceasul trece, timpul ramane, trece si ramane timpul ceasul”. Hibridul era rezultatul inevitabil al avortului de oi moi, branza panza si bou nou. Da’ taci, ba, beah, cah, mucii isi dau doctoratul ieri. Si-a taiat un picior dar si-a lipit urechea la loc. “Vrei? Sa mori in moale si sa te incalzesti la caloriferul trist?” Sicrie plutesc in esofagul inmugurit si in burduful naturii moarte care semana cu o linie perfect curva. Unu, doi, trei, cucul behaie cand il vede pe Iisus jucand table in mormant. Cu o mana respir, cu una rad si cu cealalta tund oile holocaustului generat de un degenerat generator de degenerari degenerate, generatia burghezului manjit cu cacat radioactiv care la cina bea un pahar de vin rosu, cu nuanta violeta, demisec, demiurg, demagog. Poate ca totusi, totusi imi ling limba.

Mai dai din coada, prietene?

Niciun comentariu: